Singurătatea este întâlnită în cazul tuturor grupelor de populație, însă afectează cel mai mult vârstnicii. De multe ori tratată cu superficialitate și considerată o problemă normală la vârsta a treia, singurătatea este mai mult decât o experiență emoțională. Bătrânii suferă grav din cauza lipsei de interacțiune socială.

De teamă, de supărare sau de furie, aceștia se pot izola și, din păcate, pot rămâne în această stare mai mult decât este nevoie. Unii nu își mai revin și nu caută să se mai bucure de compania celor din jur.

Atât fizicul, cât și psihicul sunt afectate de singurătate. Există studii care au făcut corelații între singurătate și sănătatea creierului și care arată că există răspunsuri negative la nivelul sistemului endocrin și imunitar. Cu cât sunt mai slăbiți și mai puțini dornici de viață, bătrânii sunt cu atât mai predispuși la diverse afecțiuni. Conform cercetărilor științifice, cele mai frecvente boli care rezultă din singurătate sunt hipertensiunea arterială, diabetul, infecțiile repetate, anxietatea și depresia.

Din păcate, problema singurătății la populația îmbătrânită este în continuă creștere și se preconizează că va deveni o problemă globală în viitorul apropiat. Există, totuși, speranța că societatea se va implica mai mult în combaterea acestei probleme. Culturile estice sunt un exemplu de urmat, pentru grija, respectul și valoarea pe care le oferă populației vârstnice. Desigur că, există implicare și în societățile occidentale, prin programele organizate de stat sau de diverse organizații. Acestea le oferă vârstnicilor hrană, adăpost sau companioni pentru diverse situații sau organizează excursii, activități și formează grupuri de sprijin.

În cazul rezidenților din cadrul unui cămin de bătrâni, singurătatea nu este atât de des întâlnită. Aceștia sunt înconjurați mereu de către alți rezidenți și de către personalul îngrijitor.

Există mai multe tipuri de singurătate?

În funcție de cum și când se manifestă, singurătatea la vârstnici poate fi de mai multe tipuri:

  • singurătate emoțională – pe care un bătrân o resimte atunci când a suferit o pierdere și/sau simte dorul față de o persoană apropiată, precum soț, părinte sau cel mai bun prieten;
  • singurătatea socială – care apare atunci când vârstnicul nu are relații sociale, nici prieteni.

În același timp, în funcție de perioada de timp pe parcursul căreia se desfășoară, singurătatea poate fi:

  • ocazională – în zile cu o anumită însemnătate, în zile în care obișnuia să se desfășoare o anumită activitate sau de sărbători;
  • cronică – atunci când o persoană în vârstă resimte singurătatea în majoritatea timpului.

Singurătatea cronică este, desigur, cea mai serioasă și mai gravă formă. Poate duce cu ușurință la depresie și trebuie, pe cât posibil, recunoscută și abordată rapid și cu grijă. De multe ori, vârstnicii nu vor să fie o povară și refuză să accepte ajutorul celor din jur, considerând că cursul vieții nu poate fi schimbat.

Evident că, majoritatea resimt nevoia de a socializa și a primi afecțiune, la fel ca restul oamenilor. Mediul în care locuiesc este foarte important și accesul la alte persoane de vârste apropiate și nu numai este foarte important. Un cămin de bătrâni aproape de București este, în unele cazuri, alegerea cea mai sigură pentru un bătrân singur, pe care cei dragi nu îl pot vizita îndeajuns de des sau căruia nu îi pot dedica timp suficient. Într-un cămin de bătrâni, seniorii primesc îngrijirea de care au nevoie și pot participa la activități cu persoane de aceeași vârstă, care să îi ajute să treacă peste singurătate. În articolul nostru vă oferim 10 motive pentru care un cămin de bătrâni este o alegere mai bună și mai sigură.

Pentru a putea avea mai multă înțelegere, dar și răbdare cu cei vârstnici, este necesară înțelegerea cauzelor care pot duce la instalarea singurătății, în special a celei cronice, cea mai gravă.

Cauzele singurătății la vârstnici

Există persoane care au petrecut, în general, o viață izolată și pentru care singurătatea este ceva cu care s-au obișnuit. Acestea rareori se vor plânge de lipsa interacțiunilor sociale și este puțin probabil să își facă prieteni noi acum. Pe de altă parte, există persoane care au avut o viață socială normală, chiar excelentă și care acum simt discrepanța dintre ce obișnuia să fie și realitatea de zi cu zi.

  • pierderea partenerului, a prietenilor sau separarea de familie – când cercul social cel mai apropiat dispare, persoana supraviețuitoare se poate simți tristă, furioasă și va avea tendința să se izoleze. Așa apare singurătatea și multe persoane nu reușesc să își revină și să își trăiască viața mai departe;
  • anumite boli sau afecțiuni – pe lângă bolile contagioase, care impun izolarea, există și anumite afecțiuni care îi pot obliga pe vârstnici să renunțe sau să reducă frecvența anumitor activități, precum plimbările, excursiile și, implicit, întâlnirile cu prietenii. De asemenea, dacă nu pot face prea mult efort și consideră că locul unde locuiesc nu este potrivit pentru musafiri, aceștia vor evita să își cheme apropiații în vizită. Dacă au ticuri, tușesc sau au des nevoie la toaletă, bătrânii pot considera incomode vizitele sau deplasările. De aceea, atunci când se află la un cămin de bătrâni, aceștia nu se confruntă cu astfel de probleme pentru că sunt mereu înconjurați de alți rezidenți și au alături personalul căminului;
  • invaliditatea – limitarea sau pierderea funcțiilor motorii, a văzului sau a auzului este un punct foarte dificil în viața oricui, în special a vârstnicilor. Limitarea mobilității și pierderea independenței îi fac pe seniori să renunțe la relații, fie pentru că nu vor să fie percepuți ca invalizi, fie pentru că situația în care se află este prea greu de gestionat și preferă să se închidă în propria persoană sau pentru că întâlnirile cu cei apropiați li se par ciudate, nepotrivite;
  • încheierea activității profesionale/pensionarea – privită de multe ori ca o ultimă etapă a vieții, tristă și lipsită de activitate, perioada pensionării poate fi, din contră, un prilej pentru activități noi sau activitățile preferate. Din păcate, când se pensionează, mulți vârstnici devin deprimați și se simt nefolositori și întâmpină greutăți în a se acomoda și a-și găsi noi ocupații. Imposibilitatea de a cumpăra cadouri, de a participa la petreceri sau excursii, pot deveni un motiv de izolare. La Perla Senior, ne preocupăm ca aceste lucruri să nu fie resimțite și le oferim rezidenților activități prin care să se simtă în continuare activi și să se bucure de viață;
  • mutarea din casa în care au locuit în mare parte a vieții poate reprezenta, de asemenea, un motiv de tristețe și singurătate pentru un vârstnic. Odată dispărută familiaritatea cu zona sau cartierul și cu cei din jur (vecini, prieteni), bătrânul va avea greutăți în a se adapta la noua viață. Acesta este motivul pentru care, la Perla Senior putem foarte mult accent pe decorul și amenajarea spațiilor astfel încât acestea să fie practice, dar să-i facă pe rezidenți să se simtă ca acasă, putând să aducă obiecte personale.
  • renunțarea la condus – chiar dacă pare un motiv neserios pentru sentimente atât de profunde, inabilitatea de a mai conduce poate reprezenta o pierdere imensă pentru un vârstnic care a făcut acest lucru toată viața sau pentru care reprezenta o plăcere aparte. Pierderea independenței și a confortului sunt motive întemeiate și prea puține persoane știu cum să le facă față.

Și pentru că fiecare cauză are și un efect, singurătatea apărută din diverse motive poate afecta serios viața unui vârstnic, mai ales atunci când durează un timp îndelungat.

Efectele singurătății cronice la seniori

În primul rând, singurătatea poate avea consecințe asupra sănătății mentale. Din cauza acesteia, vârstnicii pot ajunge să sufere de depresie sau demență. Depresia este greu de diagnosticat, în special la un vârstnic singur, iar medicul de familie trebuie să fie atent la semnele pe care acesta le prezintă. Netratată, medicamentos sau prin terapie, depresia poate escala și pot apărea gândurile suicidale. Interacțiunile sociale scăzute sau izolarea intenționată sporesc stresul și pot crește incidența alcoolismului sau altera funcțiile cognitive (memoria, luarea deciziilor etc.). atunci când seniorul se află la un cămin de bătrâni, medicii pot observa la vizitele periodice starea de sănătate a acestuia și poate să-i vină în ajutor în timp util astfel încât să nu provoace probleme grave de sănătate. De asemenea, într-un cămin de bătrâni, personalul este atent la starea de spirit a rezidenților.

În al doilea rând, stările prelungite de singurătate se pot reflecta și la nivelul corpului, prin afecțiuni fizice. Anumite cercetări au arătat că singurătatea cronică poate avea o influență negativă comparabilă cu fumatul. Printre afecțiunile care pot fi asociate cu singurătatea la vârstnici se numără hipertensiunea arterială, diabetul și infecțiile. Unui bătrân singur îi poate lipsi motivația să se spele, să mănânce sau să se ridice din pat și poate să dezvolte probleme legate de aceste lipsuri: anemie, escare, încordări musculare etc..

Toate aceste suferințe pot fi prevenite, iar starea de singurătate poate fi ameliorată prin intermediul câtorva activități simple.

Recomandări pentru a preveni și a combate singurătatea la vârsta a treia

1. Un stil de viață echilibrat și sănătos – este important ca un vârstnic să mănânce bine, să facă mișcare și să se îngrijească. O dietă echilibrată are efecte benefice asupra creierului, iar activitatea fizică poate îmbunătăți starea de spirit. Evident că, o singură masă nutritivă și o oră de sport nu vor vindeca vârstnicul de singurătate și că este necesară o rutină. Procesul poate dura o perioadă, dar, cu sprijinul adecvat, vârstnicul poate trece peste. La Perla Senior Snagov, cămin de bătrâni, rezidenții au parte de mese echilibrate, nutritive și potrivite nevoilor specifice vârstei. În plus, au numeroase facilități la dispoziție pentru a face mișcare și, dacă este cazul, pot primi ajutorul necesar pentru a se spăla, îmbrăca etc. Mai mult informații legate de alimentația la seniori, puteți regăsi și pe blogul nostru;

2. Socializarea – deși este mai la îndemână să socializeze cu persoane de aceeași vârstă, vârstnicii se pot simți bine și în compania celor mai tineri. Este foarte important ca aceștia să-și păstreze pe cât posibil relațiile cu prietenii, vecinii sau rudele. Dacă nu se mai pot deplasa, tehnologia le poate fi cel mai bun aliat și pot purta convorbiri telefonice sau video cu cei apropiați, de la distanță. Seniorii care locuiesc într-un cămin de bătrâni au șansa de a face parte dintr-un colectiv cu persoane de vârste apropiate și pot lega noi prietenii. Desigur că, pot primi vizitele celor dragi sau pot discuta la telefon cu persoanele pe care nu le pot vedea atât de des pe cât și-ar dori;

3. Hobby-uri și pasiuni – grădinăritul, pictatul, desenatul, tricotatul și orice altă activitate care implică dedicare sau lecții zilnice sunt lucruri importante de care un vârstnic are nevoie pentru a se simți mai puțin singur și mai important. Activitățile de grup organizate la un cămin de bătrâni sunt un prilej ideal de a socializa cu ceilalți rezidenți și de a-și descoperi noi pasiuni care să le ofere un nou motiv de a se bucura de viață. Terapia prin artă este, la rândul ei, o formă foarte bună prin care o persoană în vârstă se poate exprima și în care își poate petrece timpul cu folos;

4. Amintiri, fotografii și alte obiecte prin care pot rememora viața – unele studii au arătat că persoanele care își rememorează viața au tendința să fie mai puțin retrase sau singure. Un vârstnic se poate simți mai bine atunci când se gândește la perioadele frumoase ale vieții sale și fotografiile sau alt tip de amintiri îl pot ajuta să rememoreze mai ușor ocaziile fericite. Excursii, nunți, botezuri, adunări de familie și sărbători, oricare dintre acestea au o amprentă importantă în viața seniorului pot reprezenta pentru acesta un colac de salvare;

5. Alăturarea într-un grup – Mersul la biserică, înscrierea într-un club care practică anumite activități (șah, croitorie, lectură) sau înscrierea într-o organizație sau la cursuri de abilități pot însemna un pas mare în prevenirea sau combaterea singurătății. Într-un cadru social organizat, vârstnicul are șansa să își facă noi prieteni sau să interacționeze atât cât se simte comod să o facă. Totul este un proces și o singură întâlnire sau discuție va fi doar primul pas pe drumul către revenirea la o viață normală.

Când singurătatea devine o povară greu de acceptat, este cel mai indicat ca vârstnicul să discute cu medicul de familie care, la rândul lui, să îi recomande un psiholog. Pentru cei care acceptă mai greu ideea ajutorului specializat, și un preot poate asculta și oferi sfaturi bune. Într-un cămin de bătrâni, singurătatea este mai ușor de alungat, datorită tuturor persoanelor din jur: personalul îngrijitor, personalul medical, ceilalți rezidenți, terapeutul.

Este important ca problema singurătății să fie tratată rapid și cu seriozitate, ca să nu se agraveze și să afecteze vârstnicul la nivel fizic sau psihic. Calitatea vieții se poate îmbunătăți semnificativ atunci când primește ajutorul necesar.